Va mai amintiti prima zi de scoala? Eu da, mi-a placut atat de mult. Asta si pentru ca nu stiam ca ma asteapta in atatia ani de invatat. Tin minte cum inainte cu o seara mama calca de zor la haine, iar florile erau deja cumparate. Eu ma tot uitam la uniforma si la ghiozdan, nerabdatoare sa inceapa prima zi de scoala. Stiu ca in noaptea aia, nu prea am dormit, fiindca aveam asa niste emotii. Incercam sa-mi imaginez noii mei colegi, invatatoarea, cum va fi clasa mea...
Iata ca a sosit si ziua cea mare. A intrat mama in camera sa ma trezeasca, si m-am ridicat din pat ca arsa. Am mers repede la baie sa ma spal pe fata si pe dinti. Si m-am imbracat. Am asteptat cuminte sa se pregateasca si mama, desi se putea citi pe chipul meu nerabdarea. Intr-un final a fost si ea gata, si am purces spre scoala. Era cred ca la 5 minute de casa noastra. Cand am intrat in curte si am vazut atatia oameni si copii, am intrat in panica. Imi venea sa plang. Mi-as fi dorit in momentul acela sa poata intra si mama cu mine. Eu credeam ca trebuie sa imi gasesc singura clasa. Insa nu. Dupa ce s-a terminat discutia aceea plictisitoare din curtea scolii, ne-am indreptat in clasa. Mama stia exact unde sa ma duca. M-a lasat in clasa si mi-a spus ca va veni dupa mine mai tarziu.
Desi, nu ar fi trebui sa mai am emotii, parca toata lumea mea incepea sa se schimbe. Cand ochii mei s-au intalnit cu cei ai invatoarei, am stiut ca ne vom intelge de minune. Era o persoana atat de buna, era tanara frumoasa si cel mai important, iubea copiii. M-a asezat in banca mea, si sorbeam fiecare cuvant pe care il spunea. Tare mult am iubit-o. Tin minte ca m-a asezat in prima banca din mijloc, iar pe colegul meu de banca il chema Sorin. Nu am sa uit asta niciodata.