Mult prea virtuali

La sfaristul lui septembrie, intr-o luni, s-a intamplat o tragedie. Era o seara obisnuita si, in jurul orei zece, un tanar se intorcea acasa. Se afla in tramvai, cand dintr-o data lumea din jurul lui s-a prabusit, totul a devenit incetosat, iar el a simtit o durere profunda. Tocmai fusese impuscat in ceafa de un alt pasager, care iesise la vanatoare de oameni, dupa cum el insusi avea sa afirme in urmatoarea zi.

Este vorba despre Justin Valdez, un tanar american cu un viitor promitator inainte. Viata insa i-a fost curmata, pentru ca un nebun avea chef sa impuste pe cineva; cei doi nici macar nu se cunosteau. Criminalul s-a uitat in multime si l-a ales pe el. Apropiatii lui Justin au numai cuvinte de apreciere si il descriu ca un tanar inteligent, un inotator foarte bun si un jucator de polo. De asemenea, el era activ in a proteja mediul inconjurator, fiind un conservationist. Mai mult, ca o premonitie, in ultima discutie avuta cu tanarul, directorul liceului i-a spus ca dorinta lui este ca copiii sai sa cresca exact ca el. 

De ce a avut loc aceasta tragedie? Pe langa toate motivele posibile gasite de criminalisti si psihologi, pe cateva site-uri scria o informatie interesanta. Tanarul putea trai inca, daca oamenii din jurul lui ar fi fost mai vigilenti. Camerele de supraveghere arata ca ucigasul a scos arma de mai multe ori, nehotarat asupra victimei, insa nimeni nu l-a observat pentru ca privirile tuturor erau afundate in telefoanele mobile si in tablete. Criminalul a putut sa isi duca planul la indeplinire linistit, pentru ca nu a fost cineva acolo care sa zica stop.

Devenim atat de absorbiti de noi insine, de gadgeturile noastre, de comentariile si like-urile pe care le primim pe Facebook, incat nu mai avem timp sa observam lumea din jurul nostru. Suntem o societate mult prea virtuala, in loc sa pasim afara si sa ne traim viata.

Din pacate, pentru Justin Valdez este prea tarziu. Sa nu ne gandim niciodata ca noua nu ni se poate intampla. Oare tanarului i-a trecut vreodata prin minte ca, desi a pasit in tramvai, nu va mai cobori niciodata viu?