Sinceritate impinsa la absurd

Victima interesului meu desantat, exprimat direct, pe fata, o femeie de vreo patruzeci de ani, blonda, cu ochii verzi, foarte bine imbracata, veni glont spre mine si ma facu, pina sa ma dumiresc bine, albie de porci. Imi reprosa obraznicia de a fi privit-o cu atita insistenta, insinuant, cu conotatii explicit sexuale, ea fiind o femeie serioasa, maritata, cu doi copii, o femeie in toata regula, nu o fufa oarecare. I-am raspuns ca o privisem la fel de vreo zece ani, doar ca ea nu bagase de seama pina atunci, trecuse indiferenta pe linga mine, fara sa ma remarce. Explicatia mea o lua prin surprindere, nu-si amintea, bineinteles, de mine, desi nu-i paream strain, ma mai vazuse undeva, numai ca nu-si mai amintea unde. Vru apoi sa stie si motivul interesului meu pentru ea, de acum si dintodeauna. I-am spus deschis ca o iubeam in taina, ca o consideram femeia vietii mele si ca eram dispus s-o astept pina la capatul vietii. Am vazut-o schimbindu-se subit la fata (parea socata! ), se scuza chiar la un moment dat si ma intreba ce putea face ca sa indrepte lucrurile. Am invitat-o (direct ), la mine acasa, la o cafea, iar ea a acceptat fara sa cricneasca. A acceptat sa-i car sacosele, apoi cafeaua, sarutul si tot cea urmat, promitindu-mi sa mai revina si a doua zi. Si se tinu de cuvint.