Amân mereu

Amân mereu să trec precum în moarte-n cuvinte, Dar ca în moarte am certitudinea că voi intra, Dusă cu sila, plângând după ceea ce las, Încercând să mă-ntorc de la fiece vamă-a văzduhului. O, de-aş avea riscanta credinţă a dacilor Nerăbdători să pătrundă în bucurie prin moarte, atunci Străluminată, cu fruntea aproape statuie, M-aş pierde zâmbind pentru fericirea cuvintelor. O, de-aş avea riscanta credinţă a dacilor, Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aş avea absurda credinţă a dacilor, Cei înşelaţi atât de crunt după moarte... Ana Blandina