Detergenti de rufe

Detergenii sunt utilizati in principal pentru indepartarea uleiului, grasimilor, murdariei si petelor, care nu pot fi eliminate doar cu apa. Detergentii au o putere mai mare de curatare decat sapunurile si contin compusi ce sunt mai putin afectati de apa dura (apa care contine minerale) ceea ce-i face mai eficeinti.
Ca si sapunurile, acesti agenti de curatare, au de asemenea componente hidrofile si hidrofobe. Partile hidrofobe ale moleculelor sunt atrase de ulei, grasimi si alte particule de murdarie si respinse de catre apa astfel raman pe material curatandu-l. Partile hidrofile ale moleculelor sunt atrase de apa.
In momentul clatirii cu apa al unui detergent, se spala agentul de curatare, precum si particulele de murdarie odata cu acesta
Alte substante chimice prezente in detergenti moderne sunt agenti de oxidare, alcali, enzime, inalbitori si coloranti.
Pentru categoria detergenti de rufe este folosit un agent de curatare pentru curatarea materialelor  textile cum ar fi lenjerie de pat, prosoape , haine, lenjerie, haine si perdele.  Acesti detergenti sunt  manuali sau automati, cei manuali fac mai multa spuma cei automati mai putina, dar curata la fel de bine in ambele cazuri. Produse de curatare pentru rufe sunt disponibile in diferite forme lichide, granule, sau pernute ce se topesc in cuva masinii de spalat.
Fiecare particula de pata si murdarie necesita un tratament diferit. Este important sa alegeti un detergent cu atentie, pentru a combate toate tipurile de pete si sa mentineti calitatea de hainelor.
 Este de preferat sa cumparati detergenti  in functie de tipul hainelor pe care doriti sa le spalati si de uzura lor. Puteti folosi un detergent puternic pentru curatarea  rufelor de bumbac  cu grad ridicat de murdarie cum ar fi lenjerie de pat, prosoape si covoare si un detergent delicat  pentru spalarea hainelor de zi cu zi, haine pentru copii, haine de matase si lana. Este recomandabil deasemenea sa cumpere detergenti de rufe de la un comerciant on-line de incredere care in caz de nevoie va poate si sfatui in privinta alegerii produsului potrivit.

Nimic.

 O să auzim nu peste multă vreme: la scara istoriei, comunismul a fost o paranteză repede închisă.

       Castro, tenebros şi narcisic-disperat: ‘Nu va mai exista nici capitalism, nici comunism, umanitatea va fi în jungla supravieţuirii speciei umane’… (E în pasa ecologică. – Ar trebui studiate rădăcinile culturale ale ramolismentului. Adică, bun, fiecare bătrân îşi închipuie că sfârşitul lumii vine odată cu al său, e consolat de asta etc. Dar de ce nu ne-am imagina, atunci, mai degrabă paradisuri, începuturi? Cândva, asta avea trecere. Era o epocă în care începeai ca tânăr pesimist, şi sfârşeai un bătrân înfloritor, scriind cărţi despre viitorul luminos al civilizaţiei. Ce s-a întâmplat cu vechiul optimism sclerotic, asta vreau să ştiu. Tot acest traiect merită urmărit.)

       Văzut o mică grădină privativă, reclusivă – ziduri albe de doi metri, în iederă -, care m-a fermecat total.
       (Un pederast maliţios, hiperinteligent, caustic, care trăieşte izolat într-o regiune imposibilă, detestă pe toată lumea începând cu foştii lui ‘băieţi’, şi nu i-a plăcut toată viaţa decât compania femeilor…)

       N.: ‘E aşa de uşor să scrii, când eşti nimeni, despre cineva care e cineva’.

       Elizabeth Badinter: ‘Multe femei au crezut, în timpurile noastre, că a fi mame şi a se ocupa de copilul lor e un fel de capodoperă’.

       130 de milioane de cărţi: atât s-a scris, în lume, de la începuturi.
       Celor care cred că terfeloagele folosesc la ceva.


       Groznâi: totuşi o capitală de 450.000 de locuitori care a fost rasă. E prima oară când se întâmplă cu un oraş, după al doilea război mondial (după Dresda, de pildă). Subiectul, totuşi, nu există pentru nimeni. Pentru a nu deranja Rusia etc., dar şi pentru că totul e prea târziu, prea departe… Şi apoi nu ne pasă, ăsta e adevărul. Fuck it. O putem spune, în toată impunitatea şi oboseala: nu ne pasă, asta e tot. Şi nu ne poate nimeni condamna pentru asta.

       Anna Freud: vise repetate cu tatăl ei, în care îşi doreşte ca acesta să-i aplice corecţii corporale. Trezirea e urmată de masturbare frenetică. Să primeşti, zilnic, asemenea mărturisiri despre un comerţ sexuat cu propriul tată, din partea fiicei tale întinse pe divan – după ce toată viaţa ai avut un tropism al incestului, obsesia ta deghizată în Oedip -, trebuie să admit, e un tur de forţă.

       Probabil din cauza enervantului deficit de memorie, port mai tot timpul asupra mea un carnet din acelea foarte mici, o agendă de buzunar cu foaie velină. Din când în când, în împrejurări mai mult sau mai puţin publice (o sală, un restaurant, un parc), se întâmplă să notez cât pot de discret o idee, un cuvânt, un număr de telefon, o impresie, detalii de scenografie, o frază muzicală, mirosurile, zgomotul de fond, toate acele lucruri care te ajută în general să reconstitui o atmosferă, şi îl strecor la fel de repede în buzunar. Efectul e destul de bizar. Judecând după privirile din jur, oamenii au impresia că notez ceva care îi priveşte personal, şi care îi dezavantajează. Sistematic depistez figuri puţin contrariate; cine e acest tip care notează, ce anume notează etc… Dacă aş fi scos un laptop sau aş fi tastat pe un mobil, nimeni nu l-ar fi luat în serios. Carnetul, însă, obiect vetust, dezvăluie o identitate neclară, anunţă un pericol: tipul de acolo scrie ceva. Am trăit s-o văd: apariţia scrisului în public a devenit îngrijorătoare.

Un botez cu ursitoare

Multa lume stie ca ursitoarele sunt 3 surori care ursesc doar lucruri bune fiecarui nou-nascut. Ceea ce mai putini stiu este faptul ca, de fapt, la inceput au fost 9 surori. Trei dintre ele se ocupau cu descantacele de urat si de dragoste, alte trei obisnuiau sa poceasca oamenii, si in sfarsit mai erau si cele trei zane bune, ursitoarele, care urseau destinul pruncilor. O data pe an,  mai exact de Rusalii, cele 9 surori de intalnesc si petrec o intreaga noapte, dansand si cantand de bucurie ca s-au vazut.  Legenda spune ca surorile fac o hora magica in acea noapte, dansand atat pe pamant cat si in aer, si ca nimeni nu trebuie sa le vada.
Pe vremuri se spunea ca dupa cum prevestesc ursitoarele ca va fi viata celui abia nascut, asa se vor tese si firele vietii lui. Acum, ursita a devenit ceva simbolic dar care, asemenea multor obiceiuri s-a pastrat si ofera tuturor celor prezenti darul unor frumoase amintiri iar celui mic un simbol al unei vieti pline de frumos si bunatate.
Batranii de la sate spuneau ca daca se intampla ca vreun muritor care nu este curat la suflet sa le vada sau sa paseasca pe locul unde au incins ele hora, acesta se imbolnaveste de “luat de Rusalii”, boala de care se poate scapa doar prin descantece sau prin intrarea in Hora Calusarilor. Insa acestea sunt vechile traditii pentru ca acum cele trei ursitoare au pasit in era moderna si ele asteapta sa fie invitate la petrecerile de botez ale celor mici pentru a le ura de bine si a le prevesti un viitor frumos si luminos.
Cele trei tinere ursitoare vor aduce daruri multe si pline de insemnatate: tamaie, aghiasma, orez, grau si altele asemenea care in traditia populara romaneasca si nu numai, semnifica daruri de bunatate, frumusete si prosperitate.
Daca nu ma crezi, da un click aici si vezi si tu cum ursitoarele vor raspunde fara intarziere chemarii facute de tine, venind din palatul de clestar unde locuiesc, acolo sus in nori. Pentru ele nici o petrecere de votez nu este straina iar trasura cu cai inaripati le va duce oriunde le vei chema.
Asa ca transforma petrecerea de botez a celui mic in cea mai speciala petrecere organizata vreodata, cu ajutorul acestor ursitoare magice.

Cateva note.

Câteva note după scenele de la procesul lui E.Z.
       Unul dintre cele mai sinistre lucruri, într-un tribunal, e atmosfera. E limpede că au vrut să scenografieze Legea, dar ce decor… La indigo, toate sălile de tribunal din lume au holurile mari, cu arcade, unde se produce un ecou sinistru. Uşile scârţâie. Oamenii au impresia că sunt într-un cavou. Timizi, leşinaţi pe jumătate, stau albi ca varul pe nişte bănci de lemn incomode, pe care nu există tapiserie (ideea de confort e evacuată). Inşi în robe negre intră şi ies repede pe uşi, ca nişte corbi ocupaţi cu nutriţia. În afara procesomanilor patologici, nu e nimeni care să se simtă normal sau în siguranţă acolo. O teamă morbidă pluteşte peste tot. De ce coerciţia legii trebuie să se simtă în arhitectură? Sigur, e absurd să faci săli de tribunal ‘prietenoase’, dar sobrietatea ar fi fost de ajuns. Chiar şi tribunalele moderne, construite azi, imită întru totul atmosfera apăsătoare, sunt toate săli ‘ale paşilor pierduţi’, pare un fel de ‘must’. Pretextul e ‘solemnitatea’ şedinţei, a ambianţei etc., toate aceste găunoşenii pretenţioase şi stupide. Ce decor de secol XVIII… Îmi aminteşte de spitale, care semănau şi ele, la început, cu nişte morgi. De câteva decenii, s-a făcut totuşi ceva pentru ‘umanizarea’ locului, fără să se piardă ‘solemnitatea’ şi gravitatea procesului medical. De ce procesul juridic are nevoie de un decor funebru? Evident pentru că justiţia se simte slabă, o convenţie, un vraf de hârtii care poate zbura la prima pală de vânt. Cu cât te împăunezi mai mult, cu atât eşti mai slab şi esenţial nesigur. E nevoită atunci să-şi construiască decorul gotic, pentru a înfricoşa prin pretenţie. Singurul mod în care a înţeles să se privească, de secole, e ca o structură masivă, apăsătoare şi artificială. De aceea n-o poate lua nimeni în serios ca pe un corp social organic.

Rebelii

S., Das phil. Q., Universum ohne Gott – după ‘moartea lui Dumnezeu’, deopotrivă moartea filozofiei. Literatură deghizată în concept, ea nu mai reuşeşte să fie nicăieri prezentă în dezbaterea actuală despre cunoaştere. A sombrat în înţelepciune şi s-a împotmolit, tocmai când ne putea spune ceva esenţial despre drum.

       ‘Rebelii’, tipi care sunt sistematic ceea ce detestă.

       Harry Brown (2009), Chatroom (2010), The social network (2010).

       Ce înseamnă ascendentul vârstei? Într-o familie, copilul îşi cunoaşte genitorul de tot atâţia ani ca şi acesta pe el… Nu e doar ilegitim, e comic să invoci vârsta, de vreme ce toţi am ‘făcut cunoştinţă’ pe lume de acelaşi timp, toţi membrii unei familii şi întreaga umanitate… Experienţa nu e o preeminenţă în sine, continuitatea nu preeminează asupra discontinuităţii. Pedagogia morală e o imanenţă ilegitimă. Nimeni, obiectiv, nu are dreptul să invoce o cunoaştere superioară a celuilalt, cu tot ce decurge de aici în fals şi pretenţie.
       E înspăimântător că, în fond, tinerii ne-ar putea anula cu un dos de palmă. Însă aşa e. Am fost iertaţi, generaţii succesive… Pentru că au fost războaie, discontinuitate în democraţie, ierarhizări în promovarea socială, toate frânele care i-au obligat să asculte şi să intre în sistem. Nu-mi pot imagina cât o să mai dureze chestia asta. De ce n-ar lua pur şi simplu de la antecesori tot procesul cunoaşterii, toată moştenirea epistemică, fără să accepte pedagogia morală aferentă, tăind intermediarul, ceea ce reduce ascendentul vârstei la neant şi face praf axiologia socială. Ţi-e silă de ei şi de noi, simultan, din cauza acestei virtualităţi care nu trece în act, dar ştii bine că există, e acolo.

Jocuri online Big Fish

Printre jocurile mele preferate sunt jocurile mystery, iar una dintre cele mai mari baze de date cu astfel de jocuri online este cea a celor de la Big Fish Games.
Compania Big Fish Games a fost fondata in 2002 de catre Paul Thelen si are in acest moment peste 600 de angajati. Toate jocurile produse de catre cei de la Big Fish pot fi jucate gratuit de proba, iar multe dintre ele au chiar si varianta completa gratuita.  Printre cele mai populare jocuri online ale celor de la Big Fish sunt jocurile Hidden Object si cele Mystery iar cele mai bune jocuri de acest gen pe care le puteti juca pe platforma celor de la Big Fish sunt:
• Shadow Wolf Mysteries: Cursed Wedding Collector's Edition – In acets joc trebuie sa il opresti pe lupul  Mephistus care a aparut in oras cautand razbunare pe Veronica si logodnicul ei chiar inainte de nunta. Iar pentru al opri trebuie sa dezlegi misterul care sta in spatele revenirii lui plimbandu-te pe strazile Parislui.
• Dark Parables: The Red Riding Hood Sisters Collector's Edition – trebuie sa joci rolul detectivului, sa o dobori Regina Lupilor si sa o eliberezi pe Scufita Rosie din locul unde este tinuta prizoniera.
• Unfinished Tales: Illicit Love Collector's Edition – o are ca personaj pe Degetica , care se pregatea de nunta perfecta cand Regina Corb i-a rapit printul. Degetica este inchisa intr-o temnita si trebuie sa iasa si sa isi salveze printul inainte ca acesta sa se casatoreasca cu Regina Corb.
• Shadow Wolf Mysteries: Bane of the Family – este un joc in care trebuie sa te intorci pe mosia familie si sa dezlegi blestemul care planeaza asupra familiei de multa vreme.
Pentru fanii acestui gen, jocurile oferite de catre cei de la Big Fish Games mi se par printre cele mai interactive, cu intriga cea mai bine elaborata si frumoase ca grafica. Este o placere sa dezlegi unul din misterele lor!
Daca vrei sa joci online intra pe site-ul http://www.jocurionlinehd.com.

Amintiri

Îmi amintesc cât de importanţi erau pentru noi, în copilărie, copiii cu un anume grad de hiperactivitate. Nu te plictiseai cu ei niciodată, erau sufletul grupului în toate activităţile tribale. Cum cazul meu era, mai degrabă, al unei deficienţe de atenţie, de vreme ce eram mai mult calm, contemplativ, melancolic uneori, îi priveam ca pe o salvare. Erau aleşi la toate jocurile. Când aveam câte o ieşire din oraş, o drumeţie, trebuia să-i luăm cu noi sau ieşirea era ratată. Făceau cele mai proaste glume şi ne băgau în cele mai stupide încurcături, dar alături de ei erai sigur că se va întâmpla ceva palpitant sau interesant. Şi nu erau decât doi sau trei, din grupul de cincizeci de copii, dar ştiai că unul din ei trebuie să fie acolo sau ziua va fi plicticoasă.
       Şi de acei copii, plini de fantezie, de îndrăzneală, cu certe calităţi de lideri şi entertaineri, n-am mai auzit apoi niciodată. S-au scufundat în cele mai anoste şi mai plate vieţi imaginabile. Ca şi când toată rezerva lor de spirit şi aventură s-ar fi consumat acolo, pentru totdeauna. N-au plecat pe nici un vas să exploreze pământul, nu şi-au făcut vieţi palpitante pornind pe alte meridiane. Când îi vezi, trebuie să faci eforturi să nu-ţi dea lacrimile, literalmente îţi vine să plângi. Mai ales că vezi – sau ţi se pare că vezi – în privirea lor că nu-şi dau seama, că nu-şi percep teribila declasare în nici un fel, ba chiar, împreună cu ea, că sunt fericiţi.