Daca m-ar fi intrebat cineva vreodata cum ma descriu in cateva cuvinte, singurul cuvant care nu mi-ar fi venit niciodata in minte ar fi fost snoaba. Si totusi… Am avut surpriza intr-o buna zi sa intru din nou in contact cu o mai veche cunostinta (o persoana care imi este si hair stilist si de care ma apropiasem intr-o vreme ceva mai mult) si sa fiu catalogata drept snoaba. Nu din alt motiv decat acela ca fusesem vazuta intr-o poza pe Facebook plimbandu-mi copilul cu un carucior Stokke.
Las pe mai tarziu consideratiile pe marginea acestui faimos carucior, renumit in toata lumea, si vreau sa ma refer la persoana care m-a catalogat asa. Este o tipa foarte actuala, foarte moderna, lucreaza ca hair- stilist intr-unul dintre cele mai de fite saloane din Bucuresti si nu pentru a-si plati chiria sau a-si pemite sa se imbrace ceva mai bine, ci pentru ca asta e standardul ei, si de viata si referitor la oamenii cu care are lucruri in comun. A avut salonul ei de hair styling, a mers foarte bine intr-o perioada pana si-a dat seama ca nu mai vrea responsabilitati, ci doar sa lucreze. Nu merge la alti medici decat la clinici private, nu mananca la fast-food, a trait cativa ani in State, in fine… nu este deloc un om de la care m-as fi asteptat sa gandeasca asa. Si totusi m-a pus pe ganduri. Dupa dex un snob e cineva care accepta si admira fara discernamant si cu orice pret tot ce este la moda. Departe de mine sa fac asta, insa recunosc ca sunt anumite tendinte in moda care imi plac si pe care le adopt, dar nu fara a le trece prin filtrul propriu, Caruciorul Stokke nu intra in categoria asta.
Caruciorul Stokke intra in categoria lucrurilor pe care, in primul rand mi le-am dorit foarte mult odata (la primul copil) si nu mi le-am putut permite, si in al doilea rand este un carucior pe care l-am crezut foarte util, in ciuda pretului foarte mare. Nu as fi dat niciodata 5000 Ron pe un carut doar pentru a-mi satisface o fita, pentru ca mi se pare o aberatie maxima.
