Doctorul broastelor raioase. Doctorul broastelor era un practitionist al unei „magii medicale” din vestul Angliei secolului al XIX-lea. Ei vindecau o boala de piele foarte urata, scrofuloza dar si pe cele aparute din pricina vrajitoriei. Tratamentul consta in punerea unei broaste raioase vii sau piciorul uneia intr-un saculet de muselina si agatarea saculetului de gatul bolnavului. Slujba presupunea colectii impresionante de broaste raioase si operatii dupa operatii pentru a smulge picioarele broastelor saltarete.
Haitas de caini. Fisa postului pentru omul care avea acest loc de munca era sa goneasca cainii din curtea bisericii si din imprejurimi pentru a nu tulbura slujbele.
Prin secolele al XVI-lea-al-XIX-lea, era normal pentru catei sa ii acompanieze pe stapani la slujba. Daca catelusii incepeau sa se agite si sa latre, haitasul de caini trebuia sa-i dea afara si sa-i linisteasca cu ce putea. Aveau un fel de bici sau niste clesti de lemn cu care ii scoteau din biserica. Erau platiti pentru fiecare caine linistit iar platile erau inregistrate in anuarele bisericilor engleze.
Hot de cadavre. In Anglia, furtul cadavrelor se pedepsea foarte bland, doar cu o mica amenda. Asa ca s-au furat cadavre la greu si au fost vandute scolilor de medicina din Europa. O metoda foarte usoara de a scoate cadavrul din sicriul ingropat era sapatul in capatul mormantului proaspat, cu o spada de lemn. Cand se ajungea la sicriu, acesta era spart, iar mortul era legat cu ata si tras din sicriu pana la suprafata. Aveau grija sa nu fure bijuterii sau haine ca sa nu aiba probleme cu legea. Intre 1827, 1828, cativa hoti de cadavre au inceput sa omoare oameni in loc sa dezgroape unii deja morti, pentru ca decedatii „proaspeti” se plateau mai bine. Din 1832, se puteau dona pentru studierea anatomiei umane. Si asa businessul cu cadavre a mers struna ani buni.
„Piuator”/”Impaslitor”.
Inainte de a fi prelucrata, lana trebuie curatat de uleiuri, mizerie, impuritati si sa fie ingrosata. Piuatorii, cei care se ocupau de curatare erau sclavi. In Roma Antica, piuatorii stateau in cilindri plin cu urina si haine care le ajungeau pana la glezne. Cum urina era importanta pentru curatarea lanii, ea era taxata-era sursa importanta de saruri de amoniu, folosita pentru curatarea si albirea rufelor. In Evul Mediu, urina a fost scoasa din procesul de curatare a lanii.
