Edmund Lester Pearson avea o rubrica saptamanala permanenta in The Boston Evening Transcript sub pseudonimul Bibliotecarul. Rubrica sa a fost foarte populara si a durat intre 1906-1920. Acolo se puteau citi anecdote despre biblioteci si bibliotecari, fiind foarte bine documentata de altfel. In 1908, Pearson s-a referit in rubrica sa la o carte numita The Old Librarian’s Almanack, care, in doar cateva luni avea sa iasa si de sub lumina tiparului daca lucrurile mergeau bine. Pearson impreuna cu un prieten care i-a propus sa transforme o carte ce nu exista intr-una tiparita au mers si au luat un almanah din 1773 si s-au apucat de scris.
Au refacut predictiile astrologice pentru a „bate” cu tot ce se intampla in 1774, rubrica sa urmand sa fie si ea inclusa in almanah. Au inventat si un scriitor din trecut care urma sa scrie o rubrica asemanatoare foarte populara in 1773. Cand au printat almanahul au incercat sa faca totul ca la carte. The Sun din New York a facut publica poveste vechiului almanah si i-a multumit lui Pearson ca nu a lasat o astfel de opera sa se piarda. Cand ziarul deja stia ca e vorba de un fake, toate ziarele din lume preluasera deja povestea incredibila despre cartea rara. In almanah chiar se preziceau si anumite evenimente care s-au intamplat sau urmau sa se intample. De abia in 1910 toata lumea a aflat ca era doar o incercare de a fraieri oamenii si totul era fals, ziarul America facand descoperirea si legandu-l pe Pearson de aceste texte misterioase din almanah.
