Traim, invatam, cunoastem energia si materia. Formele ei tot mai putin dense ne atrag atentia si se lasa asimilate. Iata ca si aerul, invizibil, si-a aratat cate ceva din secrete permitandu-i
omului sa se desprinda de pamant si sa sara peste marea apa a oceanului. Cald, rece, elastic, intepator, alunecand printre degete si dulce alunecand in plamani, divers, insesizabil si foarte mobil, aerul l-am experimentat de mult pe noi insine.
Am invidiat norii, pasarile pentru alunecarea lor lina prin inaltimea lui. Iar noi ne-am rostogolit atat de incet pe rotile noastre la suprafata pamantului sau am alunecat pe suprafata apei cand aerul ne-a impins cu umarul panzele. In el s-au intalnit contrariile: sau este iute si staruitor, si chiar agresiv in nerabdarea lui, sau cade in toropeala acalmiei totale ducandu-l pe om la nebunie cu absenta oricarei miscari a materiei, energiei, informatiei. in linistea deplina parca ar muri, dar nu, vine vremea de a duce veste in lume si o face fara ezitari intrand in toate spatiile inchise, gasind o crapatura nu prea mare pentru a se infiltra. Nestatornic, mobil, bagaret in toate si rapid, asa este aerul.
El stapaneste energiile subtile care pot duce sunetul si aripile avionului. Subtile, dar nu slabe. Trec vremurile si omul, ca si aerul, se scurge dintr-o parte in cealalta a pamantului nostru si nici o putere nu poate opri acest suvoi. Dar se intampla ca si aerul sa fie bagat in recipiente cu peretii grosi iar oamenii dupa "peretii" unor hotare deloc transparente. Acolo sunt inghesuiti si aerul, si oamenii. Iar daca se vor elibera o vor face cu mult zgomot si putere, eliberandu-se de surplusul de energie.
Adesea si recipientul corpului omenesc se satureaza de energia emotiilor, sentimentelor, gandurilor. Nu pot sta in acest vas, se zbat sa iasa afara intr-o forma atat de cunoscuta si obisnuita in chipul cuvintelor iar aerul duce vorbele de nu le prinzi. Vorbele spuse dispar, cedandu-si energia fizica aerului. Daca energia ascunsa in cuvinte ar fi doar energia sunetului, cu cat ar deveni lumea mai calda si mai mangaietoare colectand, cu ajutorul aerului, energia tuturor cuvintelor spuse.
Dar mai este si o alta energie ascunsa in cuvintele noastre. Ele sunt usoare si mobile ca aerul dar cad uneori ca focul, te inunda ca apa rece, te strivesc precum pamantul cel greu. Mediul care primeste energia subtila, ascunsa in cuvinte, este constiinta omului. Aici se pot instala pentru multa vreme cuvintele spuse de cineva si-si pot face lucrarea constructiva sau distrugatoare in sufletele unor oameni concreti. Aerul duce cuvantul la ureche, ii este tot una ce energie transporta prin oscilatia moleculelor sale.
Dar ce cuvinte sa pronuntam, in ce loc si-n ce timp, cu un adaos sau nu de otrava in spatiul din jurul nostru prin intermediul unui cuvant lipsit de tact adresat cuiva - aceasta este alegerea noastra, a oamenilor. Nici o energie nu dispare. Daca aspectele fizice se transforma in cele din urma pur si simplu in caldura (desi nu-i bine nici asa, deoarece multa caldura fizica da arsita), atunci aspectele subtile vor ramane multa vreme energii ale pasiunilor omenesti, ale framantarilor sufletesti, emotiilor afectand lumea interioara a multor oameni.
