Intrucit tatal meu nu se baga la taiat porcul, fiind cam fricos de fire, chema in fiecare an de Craciun o ruda indepartata de-a sa, un oarecare Radu Capatina, care cunostea rostul acestei trebi. In acel an, porcul Costica, crescuse peste masura de mare, atigind greutatea record de douasutecincizeci de kilograme, ceea ce il facea destul de fioros, chiar si pentru taietorul de porci, obisnuit cu exemplare mai pirpirii. Dar cum pentru el nu conta dimensiunea victimei, fie el porc sau taur, adauga ritualului standard inca un pahar de rachiu si se apuca de treaba.
Prima operatie consta in legarea porcului de picioarele din spate cu un lat, aruncat din mers, trintirea lui la pamint cu picioarele in sus, si injunghierea lui. Ca si cind porcul Costica ar fi avut o premonitie in legatura cu ce i se pregatea, refuza intr-o prima faza sa iasa din cotet, rupind cu coltii scindurile cotetului si guitind aiurea, fara motiv, moment in care Capatina deserta in mincarea din troaca porcului, o jumatate de sticla cu rachiu, ca sa-l imbete. Planul se dovedi bun, deoarece porcul Costica, nesatul cum era, nu statu mult pe ginduri si halpai totul. Un sfert de ora mai tirziu, bitiindu-se pe picioare, iesi din cotet, prilej pentru Capatina sa arunce latul, sa-i imbilizeze picioarele dinapoi si sa-l rastoarne pe spate, apoi sa-i sara la beregata cu jungherul. N-apuca sa-l injunghie in inima, cum era obiceiul pe aici, cind porcul Costica se smuci in picioare, il musca pe Capatina de picior, retezindu-i-l dintr-o muscatura, si se indrepta spre noi, cu ochi injectati, cu intentia sa ne sfirtece.
Tata care urmarise spectacolul de la distanta, adica de pe prispa, impinse pidica de la pusca, ochise prelung si trase, spulberind, pur si simplu, capul porcului, in racnetele tot mai slabe a lui Capatina, care-si dadea duhul, sub ochii nostri. Facuse el de petrecanie multor porci, dar ii venise si lui rindul!
