Baietelul unor buni prieteni a implinit de curand 8 ani si a avut parte si de o noutate, cu ocazia asta: prima zi singur acasa din viata lui. Bine, nu a fost chiar o zi, ci mai degraba trei ore cat mama sa s-a dus la sedinta de la gradinita a fratelui mai mic. Totul a decurs normal, nimic nelalocul lui, baiatul abia astepta sa ramana si el singur, insa nu ca sa devasteze casa, ci ca sa aiba un timp numai pentru el, in care sa faca tot ce isi doreste. S-a uitat la televizor, la desene animate, si s-a jucat la tableta fara oprelisti de vreun fel, fara priviri dojenitoare. Una peste alta… cateva ore normale
Cu exceptia zecilor de apeluri de la mama lui, care nu avea stare sa isi vada de treaba cu care please, pentru ca il stia pe-asta acasa si vroia sa se asigure – la fiecare 10 minute – ca totul e in regula. Pornind de aici, nu pot sa nu imi amintesc cum, la varsta lui ramaneam deja de vreo trei ani singura acasa, cu cheia la gat, si plecam singura de la gradinita (e drept ca era doar peste drum), iar mai tarziu, la scoala, invatam dup-amiaza si le era imposibil parintilor sa isi aranjeze programul astfel incat sa ma duca si sa ma ia pe mine in fiecare zi. Si niciun parinte nu o facea, de altfel… Nici scoala nu era foarte departe, dar mergeam totusi ceva pe jos. Un drum pe care sunt sigura ca eu nu as avea astazi curajul sa il las pe baietelul meu sa il parcurga si nici nu stiu cand voi capata acest curaj. Si este usor de inteles de ce: daca atunci nu circulau nici pe departe atatea masini cate circula astazi pe strada, nici numarul de descreierati, aurolaci sau dubiosi nu era atat de mare pe strazi in anii ‘80 cat sa iti fie frica sa isi lasi copilul singur fie si pret de cateva minute.
Nu stiu cand imi voi invinge si eu teama, asemeni prietenei mele, sa imi las copilul singur acasa sau pe strada, insa inteleg in societatea actuala de ce in filmele americane nu prea vad copii sa umble singuri pe strada, in drum spre scoala sau activitati extrascolare, ci insotiti in cea mai mare parte de parinti grijulii. Catre asta ne indreptam si noi… Si cu pasi repezi.
