Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:
S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistralului
O pasăre ținută între cer și pământ și munții
Ușor așezați unul într-altul. A apărut băiatul care aprinde
Litere și-aleargă să-ntoarcă nedreptatea spre pieptul meu
Spre pieptul meu unde-a apărut Ellada cea de-a doua
a lumii de sus.
Tot ce spun și ce scriu să nu înțeleagă nimeni altul
Ca și o plantă care se mulțumește cu otrava ei până când vântul
I-o întoarce-n mireasmă s-o răspândească în cele patru puncte-ale lumii
Mai târziu vor apare osemintele mele fosforizând în albastrul
Ce-l duce în brațe Arhanghelul și picură cu
Pași imenși trecând peste Ellada cea de-a doua a lumii de sus.