De fiecare data cand trebuia sa merg la un interviu, ma apuca stresul. Bagam tigara dupa tigara si cafea dupa cafea. Dar nu stiu de ce eram stresata ca era doar un interviu pana la urma. Nimeni nu iti pune pistolul la tampla. Numai ca e important sa faci impresie buna, din cate am auzit. Cica cresc sansele de angajare. Sa avem pardon, cresteau. Acuma pe criza asta, nu te mai angajeaza nici zgaiba. Poti sa ai experienta lui Einstein, ca tot degeaba.
Insa, am trecut si peste tracul cu interviul. Fiindca mai mereu dadeam peste oameni de calitate si simpatici. Numai ca mie mi se schimba vocea de la emotii. Parca mi se subtiaza si nu mai stiu cum sa imi revin. Dar nu ma lasa panicata, si continui conversatia ca si cum nimic nu se intampla. Eu habar nu am cum ma aud ei, dar nici nu ma gandesc la asta.
E important si cum te imbraci la interviul ala. Ca daca mergi cu blugii taiati, sau cu pantalonii scurti pana la fund, nu cred ca ai vreo sansa de angajare. Hai sa zicem ca fetele daca isi aleg un decolteu generos, isi maresc considerabil, sansa la un job bun. Dar pe barbati nu prea ii vad cu decolteee, si epilati pe piept. O sa li se puna direct eticheta bine cunoscuta de gay. Si nu cred ca isi doresc asta.
Prin urmare, cand mergeti la un interviu, trebuie sa fiti voi insiva: naturali si cu zambetul pe buze. Conteaza foarte mult atitudinea cu care te prezinti acolo.
