Rebelii

S., Das phil. Q., Universum ohne Gott – după ‘moartea lui Dumnezeu’, deopotrivă moartea filozofiei. Literatură deghizată în concept, ea nu mai reuşeşte să fie nicăieri prezentă în dezbaterea actuală despre cunoaştere. A sombrat în înţelepciune şi s-a împotmolit, tocmai când ne putea spune ceva esenţial despre drum.

       ‘Rebelii’, tipi care sunt sistematic ceea ce detestă.

       Harry Brown (2009), Chatroom (2010), The social network (2010).

       Ce înseamnă ascendentul vârstei? Într-o familie, copilul îşi cunoaşte genitorul de tot atâţia ani ca şi acesta pe el… Nu e doar ilegitim, e comic să invoci vârsta, de vreme ce toţi am ‘făcut cunoştinţă’ pe lume de acelaşi timp, toţi membrii unei familii şi întreaga umanitate… Experienţa nu e o preeminenţă în sine, continuitatea nu preeminează asupra discontinuităţii. Pedagogia morală e o imanenţă ilegitimă. Nimeni, obiectiv, nu are dreptul să invoce o cunoaştere superioară a celuilalt, cu tot ce decurge de aici în fals şi pretenţie.
       E înspăimântător că, în fond, tinerii ne-ar putea anula cu un dos de palmă. Însă aşa e. Am fost iertaţi, generaţii succesive… Pentru că au fost războaie, discontinuitate în democraţie, ierarhizări în promovarea socială, toate frânele care i-au obligat să asculte şi să intre în sistem. Nu-mi pot imagina cât o să mai dureze chestia asta. De ce n-ar lua pur şi simplu de la antecesori tot procesul cunoaşterii, toată moştenirea epistemică, fără să accepte pedagogia morală aferentă, tăind intermediarul, ceea ce reduce ascendentul vârstei la neant şi face praf axiologia socială. Ţi-e silă de ei şi de noi, simultan, din cauza acestei virtualităţi care nu trece în act, dar ştii bine că există, e acolo.