Descoperirea Americii de catre Cristofor Columb a deschis drumul cuceririlor in spatiul unei lumi noi care fascina prin bogatie, exotism, sperante pentru ambitiosi si dezradacinati ai sortii, pentru aventurieri cu enorrne resurse de indrazneala si vitejie.
Gestul conchistadorilor condusi de Cortes, de a incendia corabiile, ca sa taie orice cale de intoarcere este o superba dovada de hotarare barbateasca, demna de acesti "desperados" europeni. Desi, ca numar, ridicol de putini, beneficiind de vestirile din unele legende ale indienilor, de misticismul lor care ii favoriza, de conflictele dintre populatiile bastinase si de superioritatea pregatirii militare (ca si de prezenta cailor, fapturi necunoscute aztecilor), spaniolii au savarsit fapte extraordinare, imposibile intr-un alt context.
In perioada asaltului pentru cucerirea definitiva a Mexicului, inainte de 1521, in fruntea regatului aztec se afla Montezuma "mare si temut stapan", un barbat pe la patruzeci de ani, care domnea cu puteri absolute. Hernando Cortes si ai sai "caballeros" inteleg repede ca Montezuma este stapanul unor bogatii fabuloase pe care vor incerca sa le obtina cu proverbiala lacomie si lipsa de scrupule. Dincolo de darurile de valoare enorma pe care le primeau in schimbul margelelor colorate, conchistadorii aveau sansa de a afla taine cum este aceea a tatalui lui Montezuma: "Acestia il anuntara pe Cortes si in mare taina fu deschisa usa iar comandantul, cu cativa capitani, intrara primii si ramasera inmarmuriti in fata. Acelei comori nemaivazute, caci toata camara era plina cu giuvaeruri din aur, placi si discuri tot din aur, pietre chalchivis si felurite alte bogatii (...). Cum eu eram tanar pe atunci si asa bogatii nu mai vazusern, credeam ca-n lumea toata nu se mai afla asa ceva. (Bernal Diaz del Castillo, Adevarata istorie a cuceririi Noii Spanii).
Montezuma moare ca prizonier al spaniolilor, dupa ce domnise saptesprezece ani, neputand sa salveze de rapacitatea cuceritorilor nici uriasele averi, nici viata sa.
"Comorile lui Montezuma" evoca un exemplu de bogatie comparabil cu al faraonilor egipteni, Insa contine si conotatia tragica a destinului celui ce a fost cel mai bun rege pe care 1-au avut vreodata mexicanii, dar care a vazut caderea statului sau si suferintele supusilor.
